Pe data de 20 Aprilie 2013 echipa Andrei Zamfir si Alex Paun membrii ai Clubului Alpin Roman sectia Bucuresti au reusit parcurgerea traseului “Trei Surplombe”.

Articol de Alexandru Paun

Aveam de mai demult in plan acest traseu iarna, si m-am mai retras odata din el.
Plecarea de Caminul Alpin a fost la ora 6 dimineata.
Pe traseu zapada a inceput sa-si faca aparitia pe la “Numaratoarea ursilor” unde a si iesit soarele. Era o zi de primavara prin padurea ce urca spre refugiu.
Ajunsi la Valcelul Stancos valea era plina de zapada de la o avalansa mare. Acelasi lucru era cu toate valcelele mari inclusiv Valea Costilei pe care era si o avalansa mai noua cazuta.
Ajungem la Refugiu la ora 7.20 si hotaram sa poposim catva putin sa ne odihnim, ne hidratam.
Hotarasc sa las in refugiu parazapezii pt ca zapada pe vai era beton si am spus ca nu va fi nevoie. A fost o idee proasta pt ca la intoarcere de la caldura zapada s-a inmuiat foarte tare si m-am udat tot la picioare.
Incepem urcursul prin conul de avalansa de pe valea Costilei trecem in valea Galbinele. Zapada era in cele mai bune conditii si ajungem in dreptul intrarii spre Traseul Grotelor de unde ne hotaram sa o luam direct spre traseu sa nu mai urcam pana la inceputul traverseului.

Cu cat urcam mai mult cu atat era mai expus si posibilitatile de oprire mai mici. Pana la urma ajungem la jumatea traverseului si incepem sa sapam o platforma pt regrupare. Ne-a luat ceva pt ca era destul de inghetata zapada.
Plecam in traseu la ora 9.30 dupa ce ne-am organizat putin ne-am pus hamurile si ne-am legat.
Cum Andrei nu stia prea bine unde e intrarea de dupa traverseu plec eu cap de coarda asigur un friend, singura asigurare, merg pana in capat unde regrupez in cei doi pioleti intr-o zapada inghetata bine.
Vine si Andrei dar din cauza ca aveam doar o asigurare intre noi pe 60 de m coarda se lasa mult in jos si una din ele se agata pe dedesupt si ne chinuim sa o desfacem. Ii zic atunci lui Andrei sa nu mai pierdem timpul sa isi desfaca semicoarda care nu mai venea si o trag la mine astfel reusim sa nu pierdem timp care era pretios.
Vine Andrei si pleaca cap direct pe prima lungime avea doar doua asigurari si partea de inceput cu stanca si gheata.
Asigura si al doilea piton si urmeaza un pasaj mai usor pe iarba inghetata. Prima lungime pleaca putin oblic dreapta. Ajunge Andrei la locul de rapel si il dau jos in regrupare. In prima lungime am gasit doar 2 pitoane.
Vin si eu secund ajung la zona de rapel si observ un anou nou care ma ajuta sa nu mai pierd tipul. Fac rapel 5 m si ajung in regrupare. Refac regruparea dupa standarde si pleaca Andrei din nou cap.
Pune o nuca la vreo 2 – 3 m in fisura. Continua traversarea oblica spre dreapta pe o fata de zapada. Ajunge la un pasaj unde se hotaraste pentru un tricam dar observa mai incolo un piton asa ca renunta. Mai departe iese iar pe o panta de zapada in traverseu, asigura o ancora mecanica probabil din flamingo si tot in traverseu oblic dreapta ajunge la un piton spre care il directionez de jos vizualizandu-l mai bine.
De acolo stiam ca traseul o ia in sus nu mai merge in traverseu pe un pasaj mai expus.
Reuseste Andrei sa plaseze un friend si sa treaca pasajul merge mai sus si da intr-o limba de zapada. Il directionez spre regrupare. Mentionez ca am parcurs si vara traseul si mai stiam pe unde sunt regruparile. Aceste informatii ne-au prins bine pt ca n-am mai pierdut timp cu orientarea. Ajunge Andrei in regrupare si vin si eu. Trec mai usor pe acolo pe la pasaj fiind asigurat de sus si ajung in regrupare.
Trebuie sa recunosc ca e bine cand esti in traseu sa te poti baza pe coechipier si asta mi-a dat o incredere mai mare ca vom duce la bun sfarsit traseul. Andrei se descurca foarte bine si asta mi-a dat incredere.
Preiau de la Andrei toate asigurarile mobile stiind ca o sa vina o lungime din care nu mai tineam foarte bine minte prea multe, dar stiam ca erau foarte putine pitone pe ea.
Din regrupare o iau spre dreapta si intru la baza unei surplombe. Pun un friend ma ridic vreo 2 m si dau de un piton pe care il asigur. Urmeaza o portiune verticala si ies pe niste branite de iarba inghetate cu zapada. Ma orientez si dau de inca 2 pitoane linia traseului ducandu-ma oarecum sus dreapta, mai mult spre sus.
Ajung la un horn inghetat in care intru. Ce bine mi-ar fi prins aici un piton de gheata. N-am la mine asa ca ma caznesc sa pun o nuca. Nu reusesc pt ca era gheata si prea mare fisura, ma hotarasc sa ies pe fata in stanga. Deja aveam vreo 5-6 m sub mine fara cui si pasajul nu era chiar asa de usor. Mai merg si dau de o fisura in care reusesc sa intepenesc un friend. Ma relaxez si merg mai departe pana la un fel de diedru in care era un piton nou cu inel neruginit. Deja erau vreo 30 – 35 de m daca nu mai mult parcursi si cautam o regrupare.

De aici erau doua posibilitati. Fie sa traversez spre stanga pe o brana. Eram sigur ca pe acolo e ca asa tineam minte de la parcurgerea din vara. Zaresc spre dreapta un piton ruginit dupa o surplomba destul de neplacuta.
Ma hotarasc sa merg spre stanga pt ca stiam ca nu trebuie sa fie prea grea sectiunea.
Merg pe o brana de zapada spre stanga vreo 8-10 m nu gasesc nici o linie clara sa aiba vre-un piton pe ea. Deja aveam vreo 10 – 12 m fara asigurare si psihicul era la incordare maxima. Ma hotarasc sa ma intorc inapoi desi era mai greu dar reusesc sa ajung din nou la piton.
Bat un alt piton si regrupez destul de incomod acolo in scoc unde am gasit pitonul cel nou. M-a cam facut la psihic lungimea asta si eram deja putin deshidratat. Beau putin ceai si il asigur pe Andrei.
Ajunge la mine in regrupare. Era tot randul meu sa merg mai departe dar nu eram prea montat sa merg dupa lungimea precedenta. Pleaca Andrei cap. De aici se cobora pe o fata foarte expusa care ne-a dat batai de cap la amandoi greu de abordat din cauza lipsei de prize. Ajunge Andrei in panta de zapada. De aici urma o surplomba la capatul careia era pitonul zarit la inceput. Pune Andrei un friend se ridica si reuseste sa ajunga la piton si sa il asigure. Iese pe fata si de aici in niste brane inghetate. Nu imi aduc aminte ca traseul sa o fi luat atat de mult spre dreapta asa ca ii zic lui Andrei sa se orienteze spre stanga oblic, pe cea mai usoara portiune pe care o gaseste.
Ajunge la inca 2 pitoane si apoi intr-o brana de unde pleca in sus o linie mai dificila. Probabil era din traseul central. Acolo Andrei iese spre stanga pe o brana si da de 2 pitoane la distanta mai mare unu de altul. Pentru ca frecau corzile foarte mult se hotaraste sa regrupeze aici utilizand cele doua pitoane.
Vin si eu trec cu greu de fatza descendenta, noroc ca Andrei imi elibereaza coarda si reusesc sa cobor incet incet pe fata. pana in zapada.
Urc si surplomba. Era destul de dificil si pasajul asta. L-am estimat corect de prima data cand l-am vazut ca parca nu era traseul pe acolo.
Ies pe fetele de iarba in sus unde traseul se mai domoleste dau de inca 2 pitoane si ajung la brana. Intrun in traverseu si dupa 5 m ajung unde Andrei regrupase.
Imi aduc aminte de loc si ii zic ca intrarea in fisura e putin mai incolo deci suntem pe drumul cel bun.
Preiau cateva asigurari cu gandul de a regrupa la baza fisurii dar zapada era prea mare si n-am gasit decat un piton acolo.
Preiau pe coarda si restul de echipament de la Andrei si intru hotarat in fisura care ducea la baza celor 3 surplombe.
Prima parte a fisurii era ceva mai abordabila. Dau de inca 2 pitoane si ies pe o brana de unde pleca o fisura ceva mai dura. Asigur pitonul de la baza fisurii un inel mare care dadea incredere. De aici fisura era mai greu abordabila, mai dura. Nu prea gaseam prize de picioare adecvate. Am incercat odata sa ies, a doua oara si ma hotarasc sa ma odihnesc mai mult. Eram deja obosit, deshidratat si nemancat.
Ma opresc in piton scot ceai, o ciocolata, niste seminte curmale stafide, ceva mai consistent.
Imi revin putin si dupa vreo 5-10 minute reiau pasajul. Eram constient ca picam direct in brana daca nu il abordam hotarat. Mi se agata snurul de protectie de la piolet in bucla asigurare si sunt nevoit sa scot asigurarea cu totul. Cu o ultima sfortare pun asigurarea la loc pe coarda si ma pozitionez mai bine pe picioare. Ma hotarasc sa pun pioletii si sa merg la mana libera. Era clar ca nu ma ajutau prea tare. Urc putin si ajung la un nou piton si mai dau mai sus de inca unul. Continui fisura care se mai relaxeaza si ies la baza surplombelor unde gasesc 3 pitoane.
Oboseala isi spunea cuvantul.

Vine si Andrei pe lungimea asta care si lui i s-a parut mai tare de gradul 5 cat scria in schita. Probabil iarna nu e ca vara ca nu imi aduc aminte sa fi fost asa de greu la papuci.
Lungimea 5 era bine asigurata doar ca era dificila la pioleti si coltari.
Ajunge si Andrei si se pregateste de abordat surplomba. Era portiunea cea mai bine asigurata din tot traseul asa ca ne-am mai relaxat putin. La plecare sunt doua pitoane si apoi dupa o pauza de vreo 2 m, urmeaza o succesiune de 5 pitoane care se pot aborda in artificial. N-aveam scarite la noi. Andrei a trecut pasajul destul de usor. Conditia fizica generala isi spunea cuvantul. Dupa prima surplomba urmeaza o portiune de fata cazuta cu zapada unde Andrei trece din nou la pioleti si iar o zona de surplomba cu pitoane mai dese unde merge din bucla in bucla.
Ajunge in regrupare unde gaseste o piatra incastrata si o asigura impreuna cu regruparea.
Vin si eu secund. Nu ma concentrez prea tare pt ca eram cam obosit si mai cad in coarda de vreo 2 ori.
Ajung la Andrei. Ne odihnim. Era clar ca mai aveam doar o lungime si nu mai exista decat o optiune. Eram amandoi obositi, Andrei avea muschii blocati la o mana eu o stare generala de oboseala.
Stiam ca ultima lungime nu mai e asa de grea. Doar plecarea parea mai dificila. II zic lui Andrei daca nu vrea sa mearga el cap. In prima faza ezita stiind ca e obosit. Se hotaraste pana la urma.
Prima parte pana la prima asigurare era destul de expusa prize de la picioare proaste. Pasajul era greu. Andrei il depaseste cu incordare si ajunge la prima asigurare.
De aici in stanga era o perdea de gheata subtire si cu niste turturi.
Urmeaza inca doua pitoane in care merge cum poate. Oboseala isi spune cuvantul si muschii de la maini se blocheaza tot mai des.
Reuseste Andrei sa treaca pasajul si iese la o brana unde plaseaza un tricam. Dupa aia vede si un piton pe partea dreapta.
De aici urma o fata dreapta de vreo 2-3 m destul de grea si asta si plina de gheata. Curata Andrei gheata care cadea in blocuri pana in fundul vaii. Eu eram la adapost la baza ultimei surplombe. Iese pe fata si traseul se mai domoleste.
Ajunge la o alta fata mai usoara cu doua sau 3 pitoane la plecare probabil o regrupare si inca vreo 3 pitoane pe o fisura. Asta era ultima portiune de catarare a traseului.
Am stat destul de mult in regrupare jos si ma lua frigul deja. Andrei ajunge in creasta si asteptam sa se intinda coarda sa plec. Zaresc niste baieti care urcau pe creasta Costila Galbinele. La un moment dat coarda incepe sa o ia in jos. E clar imi zic eu ca nu gaseste loc de asigurare in creasta. Pana la urma coarda se intinde si pot sa plec. Am stat mult in regrupare si de la frig mi-a revenit cheful de catarat. Trec destul de usor sectiunea de la inceput ajung la tricam, trec si acea portiune destul de usor. E clar trebuia sa ma fi hidratat si sa fi mancat mai bine in traseu. Am simtit ca cele doua ciocolate, ceaiul si semintele mancate la baza surplombelor m-au repus pe picioare. Ajung in creasta si savuram ultimele momente insorite ale zilei.
Am ajuns in creasta la ora 18.30 dupa 9 ore de catarare. Eram obositi si stiam ca inca nu s-a incheiat traseul.
Urma retragerea pe care ma hotarasc sa o facem in functie de conditii pe ruta Scorus – Strunga Galbinele – Valea Galbinele – Refugiu – Caminul Alpin.

Plecam in urcare in continuare spre brana mare a Costilei pe o fata de zapada si iesim fata in fata cu amfiteatrul. Doua capre negre mancau nestangherite in zona branei. Ne observa si se indeparteaza pe zona expusa a Costilei. Mergeau atat de elegant pe niste fete de zapada pe care noi am fi mers pe varfurile coltarilor si pioletilor.
Ajungem in brana Mare a Costilei si incepem traversarea. Zapada era buna si hotaram sa mergem in continuare. Coboram in Scorus. Zapada in continuare era inghetata si tare si nu erau probleme de avalanse desi era inca foarte multa zapada.
Trecem pe fata scorusului dinspre Malin. Aici zapada era superba. Intra fix cat trebuie si putin inghetata. Andrei avea probleme la coborare. Cobora cu fata spre panta de zapada ceea ce ii ingreuna mersul. Il observ ca are probleme si il astept. Imi spune ca a avut o trauma odata ca a coborat cu fata si a cazut si nu prea ii venea sa coboare asa.
Pana la urma isi face curaj si coboram amandoi in acelasi stil cu fata catre vale. Panta de zapada era destul de mare si trebuia sa fim atenti tot timpul la portiuni de zapada afanata sau care zburau de dedesuptul coltarilor.
Ajungem la travereseul spre strunga Galbinele. Aici zapada era mai afanata si trebuia sa fim mai atenti.
Ajungem in strunga Galbinele. Zapada aici avea cu totul alta consistenta, era batuta de soare, putin umeda si cristalizata. Nu avea stabilitatea celei de pe valea Scorus. Ce diferenta de zapada intre doua vai adiacente.
Coboram in prima faza cu fata catre vale si apoi revenim cu fata catre vale. Se vedea superb era inca lumina si se vedea azuga si peretele pe care tocmai il urcasem. Eram obositi dar stiam ca mai aveam putin. Coboram cu atentie pe valea Galbinele. Zapada era destuld e buna desi batuse in ea soarele toata ziua. Ajungem la baza traseului. Se intunecase aproape de tot.
Dupa doua zeci de minute ajungem la intrarea spre valea Costilei si gasesc un capac de aparat foto pe poteca. Ajungem in valea Costilei si observ ca peisajul se schimbase. Erau niste dune de zapada proaspat cazuta si mai jos bulgari proaspeti de la o avalansa. Se pare ca a cazut azi ca nu imi aduceam aminte sa fi fost de dimineata.
Ajungem la refugiu unde Andrei a lasat o sticla de apa, ne hidratam scoatem tot ce mai aveam de mancare si ne revenim putin.
Era deja ora 10.00
Ne pregatim bagajul si coboram prin padure pe intuneric.
Pe drum prin padure la lumina lanternei am zarit si un porc mistret care era destul de debusolat. Nu stia ce sa faca si se uita la noi.
Cuprinsi de frica nu ne oprim din drum si mergem mai departe ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Luind-ne cu vorba trecem de troita si ajungem intr-un loc pe care nu-l mai recunosteam.
Ne pierdusem dar o luam in dreapta si ajungem cu 2 strazi mai jos de strada Valea Alba.
La camin ne astepta doamna Liliana cu o ciorba de urzici tare buna.
Era deja ora 11.00 eram obositi dar fericiti ca am realizat o tura frumoasa.

Cateva detalii legate de traseu:
Am utilizat 2 semicorzi 60 de m
pioleti si coltari
12 bucle express
1 ciocan + 2 pitoane
4 frienduri mici medii
6 nuci mici/medii
3 tri-camuri mici

am fi avut nevoie de 2 suruburi de gheata

Inaltimea efectiv urcata: 1450 – 1500 m
Plecarea: Caminul Alpin ora 6:00
Refugiu Costila: 7:20
Baza Traseului: 9:00
Iesirea din Traseu: 18:30
Retragerea de la iesire din traseu pana la Refugiu Costila: 3 ore jumate
Punctul maxim: Brana mare a Costilei
Intoarcerea la Caminul Alpin: ora 22:45
Traseul efectiv are 290 m / 7 lc de perete si 2 de traverseu
Primele 4 lungimi sunt mai usoare dar mai prost asigurate
urmatoarele 3 sunt mai bine asigurate dar mai dificile.
Toate lungimile sunt pe pitoane vechi.