Istoric
Clubul Alpin Roman a luat fiinta in Bucuresti, la 18 martie 1934, din initiativa unui grup ce se intitula “Gruparea alpina”. Sufletul si initiatorul C.A.R. a fost tinarul avocat Nicolae (Nae) Dimitriu, care scria, la 21 martie 1932, prietenului sau Radu Titeica urmatoarele: “Si as avea nespus de mare bucurie sa stiu ca viitoarele drumuri le vom face sub egida Alpin-Clubului, a carui realizare n-o vad decit atunci cind vom fi regrupati. As indrazni sa ma gindesc si la o publicatie lunara turistica…”. Fiind putini, opt (inginer Gheorghe Frim, avocat Nicolae Dimitriu, studentii Nicolae Comanescu, Alexandru Beldie si Vasile Nicolau, Traian Belitoreanu, Gheorghe Georgescu si Ion Sincan), au trebuit mai intii sa se afilieze unei asociatii mai vechi, ADMIR, in martie 1933. Aici, Gruparea alpina a inceput sa-si puna in aplicare planurile. A tiparit revista trimestriala Buletinul Alpin, in paginile careia au aparut o serie de articole cu descrieri de trasee, insotite de schite, si a organizat un ciclu de excursii colective gradate, la care au participat un numar mare de iubitori ai muntelui.
Dupa un an de convietuire rodnica cu asociatia-gazda ADMIR, Gruparea alpina s-a retras si la 18 martie 1934 a pus temelia Clubului Alpin Roman, preluind si revista Buletinul Alpin.Infiintarea Clubului Alpin Roman a constituit o necesitate a timpului, in sensul de a scoate alpinismul romanesc de pe vechile fagase – potecile – si a-l indrepta catre abordarea abrupturilor, a peretilor stincosi si a escaladelor de iarna, activitate solicitata in mod deosebit de catre tineretul acelor vremuri si apreciat de tineretul de astazi. De asemenea, din necesitatea de indrumare, gazduire si, de ce nu, scolarizare in cataratura alpina.
In 1934-1948, C.A.R., in conformitate cu statutul sau, a continuat excursiile colective gradate cu persoane din afara clubului, pentru a face cunoscut amatorilor abruptul prahovean al Bucegilor, altele in alti masivi ai tarii sau peste hotare, a marcat drumuri pentru inlesnirea accesului in munti, a construit Refugiul Costila, in 1938, si Caminul Alpin, in 1939, pentru odihna alpinistilor la un pret accesibil, a cumparat in 1947 un spatiu in Bucuresti (Bd. Elisabeta 15) pentru sediul Clubului, a tiparit pina in 1937 Buletinul Alpin, iar in 1938-1940 Buletinul Clubului Alpin Roman, a organizat prima scoala de tehnica moderna in cataratura alpina, ridicind prin aceasta gradul de dificultate de la I la V, cu pasaje de gradul VI potrivit normelor UIAA, a confectionat insigna Clubului.
Initiatorii Clubului Alpin Roman, vechi colindatori ai frumusetilor montane, in peregrinarile lor au prins pe pelicula fotografica minunate imagini care au ilustrat revista clubului, rodul unei munci deosebite si dezinteresate, care au necesitat ani de antrenamente fizice si de specialitate fotografica. Fiecare articol din reviste – reprezentind munca de pionierat – unele insotite de schite ale lui Radu Titeica, Alexandru Beldie sau Nae Dimitriu, contine referiri la trasee, fie de cercetare fie de descriere.
Primele trasee de catarare, folosind o tehnica rudimentara, au fost initiate si efectuate de catre Nicu Comanescu: Muchia nordica din Turnul Seciului, Hornul Central din Coltul Malinului si Virful Picatura, toate in Bucegi. Au urmat, cum era si firesc, alti tineri: Niculae Baticu, Ion Trandafir si Dan Popescu au escaladt in peretele Galbenelelor traseul Furcilor, considerat si astazi de gradul IV. Din 1938 s-a introdus tehnica moderna de escalada, noi tipuri de corzi si noi espadrile, beneficiar fiind,. in primul rind, Toma Boerescu cu Marea Surplomba din peretele Galbenelelor. Dupa razboi, in 1946, au fost realizate traseele Trei Surplombe si Fisura Pintenului Vaii Albe, de catre Niculae Baticu si Emilian Cristea, la prima participind si Sorin Tulea si Gh. Nicolescu. In acelasi timp, brasoveanul Ion Coman a realizat un numar de 11 premiere in muntii Bucegi si Piatra Craiului, dintre care mentionam pe cele mai importante: Fisurile Centrale din peretele Vaii Albe, Traseul Coman din peretele Galbenelelor, traseul Oblic din Turnul Malaiesti.
Aceasta rodnica activitate a fost intrerupta prin actul samavolnic al autoritatilor comuniste, care la 11 iunie 1948 au dizolvat inclusiv asociatiile de turism-alpinism, al caror patrimoniu a fost trecut Oficiului National de Turism. Trebuie precizat ca Romania a fost singura tara din blocul sovietic ce a dizolvat gruparile de turism-alpinism. (Istoria scrisa de Niculae Baticu in 1990).
Prin initiative unui om rar, Niculae Baticu, C.A.R. a renascut in 1990, initial adunand sub numele sau cateva sute de membrii. Un pumn de oameni investind din timpul lor liber si facand donatii materiale insemnate au mentinut C.A.R. in familia membrilor cu drepturi depline a Uniunii Internationale a Asociatiilor de Alpinism (UIAA). Obiectivul acestora a fost si este revitalizarea C.A.R. spre beneficiul tuturor iubitorilor de munte.
—
Cititi si urmatoarele articole din ciclul “FILE DE ISTORIE”:
Andrei Moldovan – de Adi Negrean
