Conform traditiei incepute in 2003 am ajuns iar in Alpi si anul acesta impreuna cu sotia mea Cristina.
Drumul din Brasov spre Dolomiti si retur l-am facut in doua zile,cu innoptari in campinguri in zona Salzburg,mereu placut surprinzatoare ca peisaj .
Prima parte am fost in Dolomiti di Brenta si am dormit in campingul din Madonna di Campilio ,33 euro/noapte,cel mai scump gasit de noi prin Alpi .
Am incercat apoi sa facem o tura asa cum o facuse dl.Dinu Mititeanu si povestita pe blogul sau insa nu am putut sa facem rezervari la refugii si a trebuit sa schimbam planul ,reusind in final sa facem 90 % din creasta principala masivului Brenta pe asa numita Alte Via delle Bochete.
Am strans dimineata urmatoare tabara si am lasat masina in parcarea telegondolei,contracost.Am urcat apoi cu telegondola in Passo Groste .de unde am plecat spre Boca di Tucket pe Sentiero Benini .Boca inseamna sha ,pentru cine nu stie ‚Drumul este bine marcat, usor,apoi incep traversarile expuse si asigurate cu cabluri ,urcusuri si coborari.Depasim pe multa lume ,incepatori mai ezitanti sau echipe mai experimentate care mergeau incet si sigur dar si suntem depasiti de altii mai rapizi ca noi.
In spate am un rucsac cam greu ,de 12 -14 kg,cu provizii pentru 5-6 zile ,multa apa si doua perechi de coltari ,care ne-au prins chiar foarte bine pe ce a mai ramas din ghetarii Brentei .
Dintr-o sa,dupa cam 4 ore de la telegondola incepem o coborare pe zapada apoi urmeaza un alt traverseu ascendent si dam de cea mai frumoasa parte a traseului din prima zi ,o coborare pe cabluri si scari pana in Boca di Tucket.De aici coboram o ora si ceva la Rifugio Tucket unde innoptam si unde gasim si niste romani aflati la munca.Am mers in ziua aceea cam 7 ore ,cu nenumarate pauze foto.
Toate refugiile din Brenta pe care noi le-am vizitat costa ,daca esti membru CAR, 38 euro cazare si doua mese –seara /dimineata si 11 euro doar cazare.Eu si Cristina am platit doar o cazare completa si masa ne-a ajuns relativ bine ,insa dupa 4 zile de mers ne-a lovit mai serios foamea si am mancat ceva mai mult .
A doua zi la 7 si ceva am plecat spre Boca di Tucket si de acolo spre Rifugio Pedrotti .Pe marcaje parea ca avem de mers vreo 7 ore insa noi am facut in mod paradoxal mult mai mult ,ajungand la Rifugio Pedrotti abia pe la 5 : 30 dupa amiaza,desi am mers sustinut si fara mari pauze,nefiind depasiti decat de o pantera umana,pardon, de un maratonist englez .Pentru cine nu stie,prima pantera umana a fost Reinhold Messner ,supranumit asa de ziaristii care ii studiau comportamentul ,in contradictie cu restul oamenilor care erau comparati cu niste oi asmatice.
Revenind la Boca di Tucket de aici a inceput urcusul pe Sentiero Bochete Alte ,dificultate 4c si la scurt timp reincepe sucesiunea de pasaje de catarare ,cabluri si scari dar si de peisaje extraordinare, pereti si brane ruiniforme in culorile diminetii ,lumina soarelui venind inca din lateral .Frumusetea ireala a Brentei ni se confirma definitiv.
Dupa inca doua ore de urcare din Boca di Tucket ajungem intr-o zona plata ,apoi pe o brana ingusta ,urmeaza alte succesiuni de brane si urcusuri si apoi inalnim un culoar cu zapada,care coboara chiar de sub varful Brentei, stiut de pe net ca necesitand mai multa atentie .Il trecem fara probleme pe cabluri nou instalate in locul vechii scari .

Dupa alte brane fotogenice ajungem pe o creasta aeriana foarte spectaculoasa dar unde vantul sufla foarte tare si de unde incepe o coborare asigurata dar deloc grea spre o sa ingusta ,impresionanta si de unde se urca pe probabil cea mai lunga scara intalnita de noi pe tot traseul de Brenta .A fost singurul loc unde am simtit ca imi obosesc mainile .La iesire gasim un platou ,cam la 3000 m cel unde facem un popas mai lung.A urmat apoi o alta coborare foarte lunga pana in Bochetta Basa di Massodi ,coborare unde am gasit iar brane ,scari ,am descatarat un adevarat perete ,cireasa de pe tort fiind chiar inainte de Bochetta ,un traverseu foarte spectaculos al unui fetze aproape verticala fara prea multe prize de picioare.
Din Bochetta Basa di Massodi alta scara ne duce spre niste zone mai usoare de unde coboram apoi un mic ghetar ne duce spre Boca di Armi unde este cam vant.De aici incepe o alta ferata,Via delle Bochete Centrale ,gradul 3c,un adevarat traseu clasic al Brentei cum ne spune ghidul . Urcam si iarasi dam de un loc extraordinar de spectaculos un perete vertical in care este sapata o poteca aeriana si cu cablu.
Dupa muchia umatoare ar fi trbuit sa vedem Campanile Basso ,un turn superb, simbol al Brentei ,dar ca un facut, de aici incepem sa avem ceata.Pasajele nu mai sunt la fel de grele,insa este foarte frumos si asa, dar inca mai avem de mers.