de Gabriel Colea
—
“Nu încerc nici o emoţie violentă; nici mîndria de a fi realizat o acţiune atît de mult dorită, nici bucuria de a fi dus la îndeplinire o sarcină dificilă. Pe această creastă [ … ] incerc doar simţămîntul primitiv de „a-mi fi salvat pielea””.
(Lionel Terray – „Cuceritorii Inutilului”)

Am ales ceva ce parea foarte interesant si frumos: “intre Peretele Central al Marelui Grohotis şi Peretele Piscului Rece se înalţă senzaţionala Muchie Roşie ca o scară, de o svelteţe gotică, din calcar roşu.” (W. Kargel)

Ehipa: Gabi Colea, Ileana Muica, Adrian Birsa (C.A.R. Bucuresti)
Sambata: 20 august, 2011

Ajungem in braul rosu si ne indreptam spre punctul de start. Pe parcurs intalnim placuta memoriala pentru Nae Anghelide. Continuam pe brau si ajungem la 2 brazi, langa o cruce (…si avea numai 17 ani). O zona de unde imi pare ca se poate incepe traseul. Stiam ca este putin pitonat si ca nu exista o intrare clasica marcata asa ca trebuia sa ne descurcam/orientam la fata locului.

Pornesc in prima lungime. Pun asigurare de moral la brad si dau sa plec. O scurta fatza cazuta apoi panta usoara si cu multa iarba.
Hopaaa ! Ce-i asta? Bolovanul asta se misca, ala se clatina, de astalalt parca nu as trage, in asta nu am incredere! Fir-ar sa fie! Traseul nu este dificil, dar extrem de friabil. Pitoane ioc ! Bucle de cordelina, mai un friend, mai un anou. Dupa 30 m de coarda, fac o scurta traversare catre dreapta unde regrupez la un copacel si la un friend.
Plec in a 2-a lungime, traseul este chiar usor. Serpuiesc printre bolovani, care mai de care mai miscatori. Linia traseului poate fi aleasa de capul de coarda dar cu mare atentie caci nu toate sunt ce par a fi. 80% dintre bolovani sunt instabili. Din cauza ca nu gasesc nici un tzanc sau bolovan care sa-mi inspire incredere, parcurg cam 80-90 m pana regrupez. Apare si un piton (din cele 5 gasite in tot traseul)
In lc 3 , peretele devine ceva mai vertical si catararea este mai placuta. Asta pentru cativa metri, deoarece … ei bine ati ghicit! Un imens bolovan sta intr-un echilibru extreme de precar, asteapta parca sa-l atinga cineva. Trec cu mare grija si mai urc cativa metri. Ma strecor printre alti si alti bolovani, lespezi, pietre sau bucati de stanca ce se rup.
Gasesc 2 bolovani seriosi la care regrupez si incep sa aduc secunzii.
Deodata un zgomot asurzitor. Unul dintre secunzi dizlocase un bolvan care a antrenat o mare masa de pietre. Ufff…!
Decid ca secunzii sa nu mai mearga concomitant chiar daca vom pierde mult mai mult timp. Este mai sigur si asta este cel mai important acum. Al doilea secund sa stea bine adapostit in regrupare.
Plecam in urmatoarea lungime (lc4 a noastra) si trecem printre cele 2 lespezi ce formeaza urechile gigantice pomenite de Cristea in cartea sa.
Dupa ce depasim urechile vedem si o parte din Poiana Inchisa,
Apoi ajungem in cea mai friabila zona a crestei, cu Moara Dracilor undeva in dreapta ascunsa privirilor noastre. Nu am gasit nici o fereastra dintre cele pomenite de E. Cristea, prin care am fi putut privi in interiorul acesteia.
Friabilitatea este maxima, uitandu-te in sus ai impresia ca tot muntele sta sa cada peste tine. Devime spre stanga, pe un hornulet si regrupam intr-o sa, fara nici o posibiltate de ancorare la punct fix, totul miscandu-se.
De acolo, plecam in lc 5, coborand spre braul din Peretele Central si apoi urcand inapoi spre creasta. Aici gasesc 2 fisuri pretabile pentru friend-uri.
Revenim in creasta, incurc cumva descrierea si ma bag intr-o zona destul de urata, cu un traverseu expus si lespezi miscatoare. Dublez asigurarile la tzancuri cu frienduri la fisuri, pe considerentul ca daca prima asigurare pica, macar a doua (aflata la mai putin de 20 cm) va tine. Urata zona in care m-am bagat singur. Reusesc sa ies cu bine, prind un hornulet si ma duc tare in sus. Regrupez la 2 bolovani.
De sus observ o varianta ce pare mai prietenoasa, prin dreapta in sensul de urcare. Dar secunzii mei nu au cum merge pe acolo din cauza corzilor trase prin asigurarile pe care le-am pus. Fiecare vine pe un alt traseu, urmandtotusi directia data de mine.
Ultima lc. Plec. Urc. Ocolesc. Caut regrupare. Nu gasesc. Pasajul este usor, dar din nou tot ce atingi sta sa cada. Dupa o lungime scurta, de 35-40m, regrupez la 5 m de creasta sudica, la 2 bolovani. Iesirea in creasta este elementara.
Per total ne-a luat cam 8 ore, timp in care nervii nostril au fost intinsi la maxim.