Kilimanjaro – Uhuru Peak
|
de Camelia Manea
—
Pe Kilimanjaro, toată lumea merge pornind de la prejudecata că este un munte uşor, fiindcă l-a urcat şi Andreea Marin, neavând o pregătire de alpinist. Ca de obicei, lucrurile trebuie analizate cu discernământ – şi înainte şi în timpul turei – pentru că se pot ivi tot soiul de situaţii neprevăzute, inerente unei ascensiuni pe un vârf de aproape 6000 de metri, care aduc neplăceri chiar şi celor cu experienţă.
|
 |
| Uhuru Peak – 5895 m
— |
|
Eu am parcurs rutele Machame – Western Breach (cunoscută şi sub numele de „Whisky Route” – mai dificilă, expusă căderilor de pietre pe culoarul de la Arrow Glacier) şi Marangu (căreia i se mai spune „Coca-Cola Route”, fiind mai abordabilă şi considerată accesibilă tuturor categoriilor de vizitatori). Voi puncta câteva aspecte mai importante, care sper să răspundă satisfăcător întrebărilor legate de principalele probleme sau obstacole posibile ce pot fi întâmpinate în timpul unei ascensiuni pe Uhuru Peak. “Uhuru” înseamnă “libertate” şi este cel mai înalt punct din Masivul Kilimanjaro, format din 3 conuri vulcanice. Pe Kilimanjaro vin alpinişti, turişti şi oameni obişnuiţi în ture agreabile de trekking. Între cele 7 vârfuri (7-Summits) – cele mai înalte de pe fiecare continent, Kilimanjaro estemuntele cu cea mai variată stratificare vegetală, ilustrând toate marile zone climatice de pe glob. Rămân de neuitat şi stăruie mult timp în memorie frumuseţea unică a rutelor, care pornesc de la pădurea tropicală (cu beard trees – arbori înalţi invadaţi de liane şi o specie de licheni pletoşi, maimuţe gălăgioase şi păsări cu colorit viu) şi ajung până la nivelul alpin, în zona craterului şi a gheţarului Kibo, care prezintă particularităţi de climat arctic, cu temperaturi scăzute, de până la – 20 – – 25°C, ceaţă, vânt şi ninsori destul de abundente. |
